Am rămas însărcinată la scurt timp după ce m-am căsătorit cu prietenul meu. Vestea a venit pe neaşteptate şi nici unul dintre noi nu era pregătit să devină părinte. Eram prea tânără şi lucram fără carte de muncă. Aveam deja experienţa unui avort şi am făcut aceeaşi alegere. Am plecat la spital cu cumnata mea pentru a întrerupe sarcina. Acolo am discutat cu asistenta socială de la cabinetul de consiliere, care ne-a explicat ce înseamnă un avort, ce riscuri pot apare. În cazul meu cel mai mare era acela de a nu mai putea avea copii. Am primit pliante şi am promis că mă voi mai gândi şi că voi mai discuta cu soţul meu. După două zile am decis să păstrăm copilul şi am revenit la cabinet.

După câteva luni, am aflat cu stupoare că soţul meu are o tumoră malignă şi în urma operaţiei şi a tratamentului chimioterapic nu va mai putea avea copii. În timpul sarcinii am avut şi eu câteva probleme majore, dar mă bucur că am reuşit să le depăşesc cu bine şi să nasc natural. Fetiţa noastră Mirona, care este un miracol, ne dă la amândoi puterea şi împlinirea pentru care merită să trăieşti şi să faci orice sacrificiu! Mulţumim Fundaţiei Pro Vita Medica pentru că ne-a ajutat atât de mult. Împreună depăşim mai uşor greutăţile vieţii.